Pubertatea precoce

Autor: Dr. Elena-Teodora Gheorghe, medic specialist endocrinolog

1. Ce este pubertatea?

Pubertatea reprezintă perioada de tranziție de la copilărie la adolescență și este caracterizată de modificări fizice și psihologice majore. Debutul pubertății este declanșat de secreția de GnRH de la nivelul hipotalamusului care stimulează producția de hormon foliculostimulant (FSH) și hormon luteinizant (LH) de la nivel hipofizar. FSH și LH acționează asupra gonadelor stimulând secreția de estrogen la fete și testosteron la băieți.

2. Când apare pubertatea precoce?

În pubertatea precoce apar mai devreme semnele de dezvoltare pubertară (creșterea sânilor la fete și testiculi cu dimensiuni crescute la băieți), sub vârsta de 8 ani la fete și sub vârsta 9 ani la băieți.

3. Cum se clasifică pubertatea precoce?

Pubertatea precoce poate fi clasificată astfel:

- pubertate precoce centrală/ pubertate precoce adevărată în care axa hipotalamo-hipofizo-gonadală se activează mai devreme. Cauzele ar fi: leziuni ale creierului, tumori cerebrale, infecții, traume, iradiere, idiopatică (nu se identifică o cauză) etc.

- pubertate precoce periferică/ pseudopubertate precoce care este produsă de o creștere a hormonilor sexuali (estrogeni sau androgeni). Se poate asocia cu virilizarea la fetițe și feminizare la băieți. Cauzele acesteia sunt: tumori ovariene care secretă estrogeni sau androgeni, tumori ale glandei suprarenale, hiperplazie adrenală congenitală, sindrom Cushing, sindrom McCune-Albright, hipotiroidism netratat, hormoni steroizi administrați accidental

Pubertatea precoce incompletă include variante ale pubertății normale. Telarha prematură se referă la dezvoltarea izolată a sânilor la fetițe, care poate regresa spontan. Adrenarha prematură apare din cauza creșterii ușoare ale androgenilor care conduce la apariția pilozității axilare și pubiene.

4. Cum se evaluează un copil cu pubertate precoce?

Indiferent de cauză, pubertatea precoce se asociază cu creștere accelerată în înălțime și maturare osoasă rapidă, rezultând închiderea precoce a cartilajelor de creștere și o înălțime finală mai mică în perioada de adult. Semnele clinice care sugerează pubertate precoce sunt dezvoltarea sânilor la fetițe și creșterea volumului testicular la băieți, asociată cu creștere rapidă în înălțime într-o perioadă scurtă (3-6 luni).

Anamneză și examen clinic. Anamneza presupune obținerea informațiilor privind: vârsta la care au apărut primele semne ale pubertății, cât de repede au progresat, dacă a existat expunere la steroizi sexuali exogeni, dacă există manifestări clinice neurologice, istoricul familial al debutului pubertar. Pe lângă evaluarea semnelor de dezvoltare pubertară examenul fizic presupune evaluarea înălțimii, greutății, indicelui de masă corporală și vitezei de creștere a copilului.

Investigații paraclinice. Inițial se recoltează LH, FSH, estradiol la fete și testosteron la băieți. Dacă determinările bazale evidențiază valori crescute nu este necesar testul la triptorelin. Atunci când valorile bazale hormonale sunt scăzute, iar semnele clinice sunt înalt sugestive se efectuează testul la triptorelin. Acesta presupune recoltare de LH și estradiol/testosteron înainte de administrare de triptorelin (administrarea se face subcutanat). Se recoltează apoi LH la 4 ore de la administrare si estradiol la 24 de ore de la administrare. Valorile crescute post-administrare sunt sugestive pentru pubertate precoce adevărată.

Valorile scăzute ale LH și FSH asociate cu creșterea estradiolului/ testosteronului sunt sugestive pentru pubertatea precoce periferică. În acest caz se recoltează markeri tumorali (alfa-fetoproteina, beta-HCG, CEA și CA125) pentru excluderea secreției ectopice a hormonilor sexuali, dar și DHEAS și 17-hidroxiprogesteron în cazul suspiciunii unor tumori ale glandei suprarenale sau hiperplaziei adrenale congenitale. Este necesară evaluarea funcției tiroidiene și determinarea nivelului de prolactină.

Alte investigații necesare sunt: vârsta osoasă (care de obicei este superioară vârstei cronologice) se determină prin efectuarea radiografiei la mâna non-dominantă; ecografie utero-ovariană/ testiculară și RMN de cerebral/ hipofiză pentru excluderea altor cauze organice de pubertate precoce, CT/RMN de glande suprarenale și testare genetică în anumite cazuri.

5. Care este tratamentul pentru pubertatea precoce?

Scopul tratamentului este prevenirea unei înălțimi finale scăzute, reducerea impactului psihologic și prevenirea dezvoltării pubertare la o vârstă prea mică. În pubertatea precoce centrală se folosesc analogi de GnRH, care acționează prin supresia reversibilă a axei hipotalamo-hipofizo-gonadale și se administrează subcutanat la 3 luni. Tratamentul poate fi întrerupt atunci când copilul atinge vârsta medie a debutului pubertar.

Dacă pubertatea precoce este produsă de hormoni sexuali administrați exogen este necesară identificarea lor și întreruperea utilizării, iar în cazul identificării unor cauze ale pubertății precoce (tumori, leziuni neurologice, hiperplazie adrenală congenitală etc) se realizează tratamentul specific al acestora.

SURSE:

1. https://www.mdpi.com/2227-9067/10/10/1672
2. Precocious puberty: a clinical review: Pallavee P., Rupal Samal. https://doi.org/10.18203/2320-1770.ijrcog20180853