Obezitatea și infertilitatea

Autor: Dr. Elena-Teodora Gheorghe, medic specialist endocrinolog

1. Introducere

Obezitatea este o problemă globală în creștere care poate avea efecte negative asupra fertilității. Indicele de masă corporală se calculează după formula: Greutate/ Înălțime2. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) supraponderalitatea apare la un IMC egal sau mai mare cu 25, iar obezitatea la un IMC mai mare sau egal cu 30. Un IMC peste 40 definește obezitatea morbidă. Obezitatea este factor de risc pentru diabet zaharat, boli cardiovasculare, hipertensiune, osteoartrită, cancer (endometru, sân și colon). De asemenea obezitatea este asociată cu anovulație, dereglări ale menstruațiilor, infertilitate, avort spontan etc.

Deși infertilitatea are cauze multiple, obezitatea are un impact negativ asupra fertilității la femei, dar și la bărbați.

2. Fiziopatologie

Obezitatea are efect negativ asupra axei hipotalamo-hipofizo-ovariene în principal prin alterări funcționale. Femeile obeze au un nivel crescut de insulină care este un stimul pentru secreția ovariană crescută de androgeni. Hormonii androgenii sunt aromatizați la estrogeni într-un ritm alert în periferie din cauza țesutului adipos în exces, iar acest lucru duce la inhibarea axei hipotalamo-hipofizo-ovariene care produce dereglări ale ciclului menstrual și disfuncție ovulatorie. Hiperinsulinismul este implicat în fiziopatologia sindromului de ovar polichistic (SOPC), caracterizat prin oligomenoree și hiperandrogenism, iar obezitatea contribuie la hiperinsulinism care accentuează manifestările SOPC. Nivelul crescut de androgeni din SOPC favorizează depozitarea grăsimii in organe, ceea ce duce la rezistență crescută la insulină, hiperinsulinism și se produce astfel un cerc vicios.

Mai multe studii au demonstrat faptul că femeile cu IMC crescut obțin mai greu o sarcină. De asemenea femeile cu obezitate care apelează la tehnici de fertilizare in vitro au ovocite mai mici și slabe calitativ.

Cel mai cunoscut efect al obezității asupra funcției reproductive masculine este hipogonadismul secundar. Există o relație inversă între IMC și nivelul de testosteron, bărbații obezi având un nivel mai mic de testosteron total și liber, dar și un nivel mic de inhibină B. La bărbații cu obezitate apare o conversie periferică crescută a testosteronului în estrogen, nivelul crescut de estrogen inhibă axa hipotalamo-hipofizo-gonadală rezultând scăderea testosteronului și a spermatogenezei. Manifestările clinice ale hipogonadismului includ: disfuncție erectilă, libido scăzut și anomalii ale spermatogenezei. Țesutul adipos în exces induce o stare de inflamație cronică, accentuată de rezistența la insulină și nivelul crescut de leptină, nivelurile de testosteron scăzând odată cu creșterea nivelurilor de leptină și insulină.

3. Tratament și management

Tratamentul obezității poate include modificări ale stilului de viață, medicamente sau intervenția chirurgicală.

Modificările stilului de viață produc scădere în greutate prin crearea unei balanțe negative care rezultă dintr-o activitate fizică crescută și un aport caloric redus. Ghidurile clinice nu recomandă un anumit tip de dietă pentru femeile obeze care doresc să obțină o sarcină, majoritatea studiilor recomandând reducerea aportului caloric la 1500 kcal pe zi. Se recomandă efort fizic moderat 150 minute/ săptămână și creșterea numărului de pași la 10000 pe zi. Modificările stilului de viață produc o scădere în greutate de 3-7% în 4-6 luni.

Dacă nu se produce scădere în greutate prin schimbarea stilului de viață se poate opta pentru tratament medicamentos, în prezent fiind aprobate 5 medicamente pentru tratamentul obezității, dar nu există studii care să evalueze efectele lor la femeile obeze care doresc o sarcină (cu excepția orlistatului).

Intervenția chirurgicală bariatrică este recomandată la pacienții cu obezitate și comorbiditățile asociate la care modificarea stilului de viață și tratamentul medicamentos nu au avut efect, precum și la cei cu obezitate morbidă.

4. Concluzii

Pacienții supraponderali și obezi ar trebui informați asupra beneficiilor scăderii în greutate înainte de obținerea unei sarcini. Chiar dacă este necesară scădere în greutate a pacientelor înainte de folosirea tehnicilor de reproducere asistată, se recomandă ca acest tip de tratament să nu fie amânat.

SURSE:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4456969/
2. https://www.fertstert.org/article/S0015-0282(17)30060-2/fulltext
3. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1521693423001013?via%3Dihub