Ginecomastia

Autor: Dr. Elena-Teodora Gheorghe, medic specialist endocrinolog

1. Introducere

Ginecomastia reprezintă apariția de țesut mamar la bărbat. Poate fi unilaterală sau bilaterală și poate fi dureroasă. Aceasta apare atunci când raportul dintre estrogenii și androgenii din sânge este crescut. Ginecomastia poate apărea fiziologic la nou-născut, în perioada adolescenței sau la vârstnici, dar poate fi și o manifestare a altei afecțiuni sau folosirii anumitor medicamente. În anumite situații cauza nu poate fi identificată.

2. Care sunt cauzele ginecomastiei?

Ginecomastia fiziologică. Această afecțiune poate apărea tranzitor la naștere din cauza nivelului crescut de estrogeni proveniți de la mamă. În perioada adolescenței un raport crescut între estrogenii și androgenii circulanți poate favoriza apariția acestei afecțiuni. La bărbații vârstnici scăderea nivelului de testosteron și folosirea medicamentelor este responsabilă de apariția ginecomastiei.

Ginecomastia patologică. Aceasta poate fi produsă de: medicamente, hipogonadism (scăderea nivelului de testosteron), hipertiroidism, neoplasme (testicul, glande suprarenale sau tumori care produc hCG), boli hepatice, malnutriție, boli renale, cauze rare.

3. Cum se evaluează un pacient cu ginecomastie?

Anamneză și examen clinic. Anamneza presupune obținerea unor informații referitoare la consumul de medicamente, droguri, consum de alcool. Pot fi identificate manifestări ale unor afecțiuni sistemice precum hipertiroidismul, boli hepatice, boli renale, dar și simptome ale deficitului de testosteron (scăderea libidoului, disfuncție erectilă, infertilitate etc). Este important de când a apărut ginecomastia și dacă aceasta a avut o evoluție rapidă.

Examinarea fizică se face cu pacientul în poziție culcată, iar palparea sânului se face de la periferie spre centru. Prin palpare ginecomastia se diferențiază de adipomastie (ginecomastia are consistență mai fermă și este situată în spatele areolei mamare). Suspiciunea de malignitate apare atunci când se găsește la examinare o masă fermă, imobilă, retracția mamelonului sau a pielii, alături de ganglioni axilari suspecți. De asemenea, este necesară examinarea testiculară pentru identificarea unor eventuale formațiuni sau a hipogonadismului (testicule mici bilateral). Se calculează indicele de masă corporală (obezitatea se poate asocia cu ginecomastia). Pot fi identificate și manifestări clinice ale unei afecțiuni hipofizare.

Evaluarea paraclinică. Analizele de sânge presupun într-o primă etapă recoltarea de testosteron, estradiol, prolactină, LH, hCG și alfafetoproteina. Evaluarea imagistică se face cu ajutorul mamografiei sau ecografiei de sân. hCG crescut sau estradiol foarte crescut este sugestiv pentru un neoplasm și este necesară ecografie testiculară. hCG poate fi secretat ectopic de alte tumori și este necesară evaluare CT de torace și abdomen dacă ecografia de testicul este normală. Un testosteron mic și LH crescut sugerează hipogonadism primar, iar dacă se suspicionează sindromul Klinefelter este necesar cariotip. LH scăzut și testosteronul scăzut sunt caracteristice hipogonadismului hipogonadotrop, deci este necesară evaluarea pentru identificarea cauzei. De asemenea este necesară evaluare hepatică (TGO și TGP), renală (uree și creatinină) și tiroidiană (TSH și FT4). În cazul unei tumori maligne poate fi necesară o biopsie.

4. Tratament și management

Ginecomastia apărută la pubertate dispare de obicei spontan în circa 18 luni, iar cea prezentă la nou născut în 2-3 luni. Atunci când se identifică o cauză a ginecomastiei este necesar tratamentul afecțiunii care a produs ginecomastia. Dacă aceasta a apărut de mai puțin de 1 an și evaluarea este în limite normale pacientul poate fi supravegheat. Tratamentul cu medicamente nu este eficient pentru ginecomastia veche. Dacă ginecomastia este produsă de medicamente se poate încerca oprirea lor sau înlocuirea lor cu altele care nu au acest efect advers. Intervenția chirurgicală poate fi o opțiune în cazul unei ginecomastii vechi sau care produce stres emoțional major, iar operația se face după finalizarea pubertății.

SURSE:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430812/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279105/
3. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/andr.12636
4. https://apcz.umk.pl/JEHS/article/view/44868/36200