Donarea de ovocite
Donarea de ovocite devine din ce în ce mai răspândită, în special în rândul femeilor de peste 40 de ani. Ea a început să fie practicată la începutul anilor 1980. Prima naștere provenită din ovocite donate a fost raportată în anul 1983 în Australia și 1984 în SUA. De atunci, foarte multe cupluri care luptă cu infertilitatea au putut concepe cu ajutorul acestei tehnici.
Donarea de ovocite înseamnă că o femeie fertilă donează un ovocit unei femei infertile pentru a fi folosit în cadrul unei proceduri de fertilizare in vitro. Femeia care primește ovocitul nu va avea o legătură biologică cu copilul, dar va fi mama acestuia.
Donarea de ovocite se recomandă femeilor care doresc să obțină o sarcină și acest lucru nu este posibil cu propriile ovocite, deoarece se află în următoarele situații: s-au născut fără ovare sau acestea au fost înlăturate chirurgical, suferă de insuficiență ovariană primară, se află la menopauză, au fost supuse unui tratament de chimioterapie sau radioterapie, au fost diagnosticate cu hipogonadim hipergonadotrop, au rezervă ovariană redusă (fapt care atrage după sine ovocite de slabă calitate), nu au răspuns la stimularea ovariană pentru fertilizarea in vitro sau au răspuns la stimularea ovariană, dar au obținut ovocite și embrioni de slabă calitate, au mai multe proceduri de fertilizare in vitro nereușite, au boli genetice pe care nu vor să le transmită copiilor.
Selecția unei donatoare se face după următoarele criterii: evaluare clinică pentru posibile tulburări de ordin psihologic sau psihiatric, screening genetic (cum ar sindromul X fragil, atrofie musculară spinală sau fibroză chistică), testare pentru boli infecțioase, istoric medical familial, analize uzuale de sânge.
Donatoarea ar trebui să aibă vârsta cuprinsă între 21 și 34 de ani, să fie într-o stare bună de sănătate și să nu aibă un istoric care sugerează vreo boală ereditară. Este de preferat să aibă fertilitate dovedită, dar acest lucru nu este o condiție. Este necesară evaluarea rezervei ovariene printr-o ecografie de numărare a foliculilor antrali și dozări hormonale, pentru a anticipa răspunsul la tratamentul de stimulare ovariană.
Procesul prin care donatoarea ajunge la puncția ovariană de recoltare a ovocitelor este același cu cel prin care a trecut și pacienta care va fi primitoare, în cazul in care are proceduri de fertilizare in vitro efectuate. Ovocitele, care pot fi proaspete sau congelate, sunt fertilizate cu sperma partenerului (sau cu cea a donatorului, în funcție de situație), a doua zi de la punerea în contact a ovocitelor cu sperma, embriologul va verifica fertilizarea lor, urmând ca în ziua 3, 5 sau uneori 6, unul dintre embrionii rezultați să fie transferat în cavitatea uterină a pacientei primitoare. În cazul în care în urma procedurii au rezultat mai mulți embrioni, aceștia pot fi păstrați prin crioprezervare, ca șanse ulterioare. Pregătirea endometrului pentru pacienta primitoare se poate face cu contraceptive și preparate estrogenice, urmate apoi de preparate progesteronice. În cazul in care pacienta mai are încă menstruații, se practică tratamentul de supresie ovariană, se inițiază apoi tratamentul de pregătire a endometrului cu preparate estrogenice, urmat apoi de preparate progesteronice. În timpul tratamentului estrogenic se va efectua o ecografie transvaginală de monitorizare a endometrului, iar ovarele trebuie să nu prezinte activitate (să fie în repaus). În cazul în care endometrul nu se află în parametri optimi, medicul va decide creșterea dozei de estrogeni, cu repetarea monitorizării ecografice. În ziua decongelării ovocitelor se va iniția și tratamentul de pregătire cu progesteron, în paralel cu cel de estrogeni deja în curs. Acest tratamentul hormonal se va urma zilnic cel puțin până la data testului de sarcină (beta hCG seric), iar în cazul unui rezultat pozitiv, acest tratament estro-progestativ va fi continuat cel puțin până la prima ecografie de confirmare a sarcinii și va fi întrerupt doar după recomandările medicului.
Procedura de fertilizare cu ovocite donate vitrificate se recomandă a fi făcută cu nu mai puțin de 8 ovocite per ciclu, fiind asociată cu o rată mare de naștere. Rata de succes depinde de mulți factori și se consideră că nu este influențată de vârsta primitoarei. Rata de sarcină cu ovocite donate este în jur de 50%, conform statisticilor publicate de ESHRE. De asemenea, un comunicat ESHRE din iunie 2019 arată o rată de sarcină a procedurilor cu ovocite congelate de 43,7% și o rată de naștere de 29,9% dintr-un număr de 11.196 de proceduri derulate în 22 de țări.
Surse:
https://www.webmd.com/infertility-and-reproduction/guide/donor-eggs-in-fertility-treatments#2-3
https://bcmj.org/articles/donor-eggs-treatment-infertility
https://www.reproductivefacts.org
https://www.asrm.org/globalassets/asrm/asrm-content/news-and-publications/practice-guidelines/for-non-members/recs_for_gamete_and_embryo_donation.pdf