Endometrioza este o boală benignă care afectează 5-10% dintre femeile de vârstă reproductivă, la pacientele infertile incidența fiind între 25-40%.

AMH este recunoscut ca un biomarker al rezervei ovariene, are o variabilitate mică intre ciclurile menstruale si este de mare utilitate in fertilizarea in vitro .

Numarul de ovocite obtinute dupa fertilizarea in vitro este mai mic in endometrioza

Lichidul peritoneal (inflamator!) din endometrioza afectează dezvoltarea embrionului atât in vitro, cât și in vivo. In endometrioza apar distorsiuni anatomice, rezerve ovariene diminuate, calitate slaba a ovocitelor si  a embrionilor, receptivitatea endometriala afectata.

La pacienții cu endometrioză, numarul de ovocite obtinute dupa fertilizare in vitro este mai mic și exista o rată de implantare mai mică.

Procentul de sarcini clinice la pacientele cu endometrioză ca singură cauză a infertilității, corespunzătoare probabil formei ușoare de endometrioză, este insa mai mare decât la pacientele cu alte cauze de infertilitate.

Pacienții cu endometrioză ar putea avea un răspuns scăzut la stimularea ovariana în comparație cu pacienții cu alte cauze de infertilitate cu nivel similar de AMH.

Prin urmare, nivelul seric al AMH ar putea să nu aibă aceeași valoare predictivă la pacienții cu endometrioză